(tone de apa)

imi fac tatuaje cu unghia pe antebrat



imi tin respiratia, ca pe fundul unui ocean, apasat de tone de apa



'o sa te fut in cur si dupa aia in gura', spune. 'esti un cadavru deja, deprinde-te cu gandul'. nu indraznesc sa inchid. 'unde locuiesti – te voi gasi oricum', spune.


eu ma fac mic pe scaunul din bucatarie si telefonul in mana mea parca e un maracas



stam in fata unui zid, spunem cuvinte si asteptam sa se darame

(tb sa fie cineva)

tb sa

fie cineva

sa-mi spuna ce

tb si ce nu

altfel ma blochez

altfel fac

numai lucrurile pe

care le

citesc / altfel

tacerea e ca

atunci cand te doare

ca atunci cand

intra cineva in tine

fara sa te pregateasca

sau

ca atunci

cand cineva isi

intinde mana spre fata ta si impinge

degetele patrund in ochi

in nas

in gura si

asta e tot o forma a lui

de a

intra in tine

'cei ca noi sunt

singuri si e numai

moartea in fata care

mangaie

te scoate

si cand e ea in

fata totul

e bine

cand moartea e in

fata ta

totul e

bine

moartea e prietenul care ma

invata lucruri

fiecare pas calculat

fiecare pas bun

fiecare moment astfel

incat

daca se repeta

voi spune ca e bun'

asa imi spui tu

dar cand ma gandesc la moarte e

numai un

gol / mi se deschide in fata si

tb sa-l

umplu cu ceva

sa-mi fii alaturi

sa fii aproape

*

te intinzi pe
masa / ma
aplec / imi
lipesc plexul de margine


(singura pozitie in
care pot respira ok noaptea
singura in care
respiratia nu
suiera ca
o macara defecta

e când îmi las capul pe genunchi)


n-ai vrut sa
ma lasi sa te
imbratisez si
ti-ai intins buzele spre mine
eu mi-am
lipit obrazul de
barbia ta si
te-am atins pe ceafa


unii se culca peste copii si
ii apasa cu greutatea lor
pana inceteaza sa se
mai zbata si
corpul lor se
face flasc

unii se culca peste spatele meu
se ating cu
pieptul de umerii mei




'autonomie, diferenta, un specific al dorintei si al placerii, o relatie diferita cu corpul feminin, un fel de a vorbi, de a scrie – dar niciodata seductie'


de ce niciodata seductie
asta e ceea ce fac atunci cand
tu spui ca ceea ce fac e
sa seduc pe cineva
doar ca pe langa un fel de
a vorbi, de a
scrie mai e si
un fel de a asculta


(asa cum imi
ascult respiratia cand e
noapte si
imi las capul pe genunchi)

(liniste)

tu ai toata
linistea de care am nevoie
tu esti toata
linistea de care am nevoie


linistea care
vine peste mine cand
ma rog si mi se
misca numai buzele e altfel
linistea care apare
cand imi pun castile in
urechi si
ascult e altfel





felul in care ma misc inainte de somn
mirosurile care apar cand
deschid geamurile si
totul e aproape
totul e un mesaj de la
cineva



sau cand miauna un pisic afara
stiu ca e acelasi
l-am vazut odata
cand ma intorceam acasa

era langa restaurantul din
subsolul meu si

mieuna



m-am aplecat deasupra lui
avea o boala de piele
o pata rosie mare langa
ureche si
una pe spate
daca l-as fi atins acolo ar fi
sangerat

am inchis ochii si

l-am mangaiat

pe cap

apoi pe botic

a venit m aproape

nu stiam ce sa fac

ma temeam



m-am ridicat
am intrat in casa
m-am spalat atent pe maini
m-am dat cu acid boric
si m-am uitat toata ziua la
palmele mele
daca nu apar pete rosii





era ca la rasca
ne intorceam noaptea din
barul de la marginea satului cand
am auzit cum
miauna un pisic

ne-ai spus ca
toata lumea aduce la
manastire motanii mici de
care nu m are nevoie si ca
nu tb sa
aducem si noi animalele pe
care le intalnim in sat
asa ca nu ne-am
apropiat de ei
dar au inceput sa
mearga dupa noi
si au mers asa un kilometru



eu n-am
intrat in camera
m-am asezat pe
unul din scaunele impletite din
hol si
unul dintre motanii aceia mici a
venit la mine
avea o laba ranita
cand l-am luat in
brate mi-a
umplut
hanoracul de
sange / nu stiu cum a
mers dupa noi tot
drumul
nu stiam sa fac altceva decat
sa-l mangai
sa-i strang labuta cu
o bucata de panza

(ascult)

ascult
imi pun mainile in poala si
ascult


asta e
tot
ce pot face /
asta e
tot
ce am invatat



(pot s-o fac si
cand durerea curge pe toata suprafata pielii mele si picura
cand tot ce am vrut vreodata e pe fade out


nu vine de la mine
e in mine dar
nu vine de la mine


nu se schimba nimic
doar o fiinta ingenuncheaza pe covor alaturi de
alta fiinta / acum una s-a ghemuit si plange / acum cealalta o ia
de mana si
nu se schimba nimic


ca atunci cand trebuie sa
iei o decizie si
paralizezi si
asta e cea mai buna decizie)




piane si
discuri zgariate si
clinchete


aceeasi nota
repetata
ca tremurul unui copil iarna
la un colt de strada


ce se poate face cu
mine


ce se poate face cu


de unde calm


calmul vine
mereu
din alta parte



uneori, vocile dintr-o conversatie sunt mai false decat
cele care imi canta in casti / uneori totul se lipeste de
frunte si tample ca

cele 2 tipuri de ulei
: uleiul de menta pentru durerile de cap
: uleiul celalalt, cel cu care imi face un semn pe frunte si
nu trebuie sa-l spal




nota pe care o
canta acum e
mai lunga decat poate sa
tina respiratia mea


/ de unde sa iau liniste
de unde sa iau /


trebuie sa tac si
sa fiu bun
daca fac asta nu mint
daca fac asta nu
pot jigni pe nimeni


tacerea are aceeasi forma ca si dragostea


imi apasa umerii


clipoceste inauntru





aerul rece mi se
lipeste de brate


cand se roteste
ventilatorul nu
mai are aripi si
e un disc continuu
dintr-o singura bucata


am scos la balcon florile din camera


uneori picaturile de apa de la
aerul conditionat al vecinilor de sus
se lovesc de marginea balconului meu
acoperita cu tabla


vreau sa-mi fie frig
vreau sa fiu treaz
pana la capat


acum e
zgomotul ventilatorului si
se intind spre mine din boxe
note lungi si calme ca
niste mangaieri




sunete de pian şi clinchete suprapuse.



noaptea maşinile trec mai rar şi huruitul lor se aude mai tare.



spaţii goale – cum să umpli spaţiile goale –

sa fac spatii goale

multe

inauntru



vreau să învăţ lucruri noi.



ochii ţintă în ecran – până se fac roşii– până trebuie să-i acopăr cu palmele.




[tricoul meu negru se lipeşte de corp. ca linistea
tricoul meu negru de pe care culeg scame când ceilalţi dorm
tricoul meu negru se electrizează
mă electrizez]

(m-am oprit la timp)

la cativa cm unul de celalalt - in mintea mea, ii intind mana spre genunchi - m-am oprit la timp - nu am nevoie de asta - doar asa - la cativa cm unul de celalalt si sa nu mai conteze nimic -

fiecare pe locul lui - cum am fi legati cu banda izolatoare -

(niciunul nu poate dormi dupa aceea, dar nu-si spun asta niciodata - un secret din ala mic despre lucrurile pe care le faci cand esti singur)

(numai pentru mine)

vreau să faci ceva numai pentru mine –


să dansezi cu mişcările tale dezarticulate sau


să şopteşti –


când se întâlnesc cu oamenii care le plac, unii pun întrebări multe sau vorbesc despre ei, ca să impresioneze – eu nu voi spune nimic – îmi voi suge limba – îmi voi trece ace prin piele – pentru tine – un fir care trece prin pielea mea şi
toate găurile se infectează –


voi sta nemişcat, cu mâinile pe genunchi, palmele deschise, ca un căuş –





îi aduni în inima ta, înainte de somn – eu, când fac asta, stau în genunchi – fiecare, în inima ta, cum i-ai pune palmele pe creştet – i-ai lipi fruntea de umărul tău – ţi-ai ţine respiraţia – eu, când fac asta, stau în genunchi –





alegi darurile – o brăţară merge pentru cineva, un parfum pentru altul, pentru tine nu alegi nimic, pentru tine alege altcineva, pentru tine răspunde altcineva – felul ăsta de a asculta a fost inventat special pentru mine – felul ăsta de a fi aproape, special pentru mine –





un fel de a vorbi – cu pauze lungi, tăcerea cea mai importantă – uneori cu ochii închişi – o căldură care se extinde. spunea că, uneori, când vorbeşte cu cineva, faţă în faţă, fără să se atingă, cuvintele ies de la ea din inimă şi intră în inima celuilalt – alteori se adună între ei, ca un perete –





imaginez un fel de a vorbi – când sunt mai mult de 3, spunea ea, îşi face loc între voi un alt limbaj, limbajul pe care îl foloseşti pentru public – un fel de a vorbi în care, doi sau trei, staţi împreună, aşezaţi undeva, daţi din cap, în acelaşi ritm, căldura dintre voi are un contur pe care poţi să-ţi treci vârfurile degetelor, pe care puteţi să vă treceţi vârfurile degetelor –

(m vechi 1)

ma uitam printr-un caiet de-al meu si am dat de niste chestii vechivechivechi, cu care nu stiam ce sa fac pt ca era ca si cum s-ar fi separat din proiectele mele de pe atunci. unele erau taiate, dar acum imi plac:) majoritatea la modul la care iti place sa citesti jurnalul altcuiva:) mi-am zis sa le postez aici, pe rand.



ne mutam de pe un pervaz pe altul, de fiecare data cand ne vedem vorbim altfel, in fiecare loc in care stam vorbim altfel, ca si cum corpurile noastre ar lua o alta forma. 'tu pastrezi ceva din tine?' 'tu ce ai pastra din tine?' 'pt cat timp?' este numai frica, frica imi zgarie uneori pielea pe dinauntru si vbesc de parca as pune punct dupa fiecare cuvant si umerii mei sunt incordati.



cum ai lua un dar mic de la cineva, l-ai pune in geanta si ai sti intotdeauna cine ti l-a dat si cand. se aud pasi pe scarile de la faculta. scarile sunt fatuite cu marmura si niste bucati s-au spart si au cazut toti anii astia cat umbla lumea pe ele. cand fac ceva, nu ma pot uita dintr-o parte. sa-ti povestesc despre ce as face eu. sa le iau la rand. pe toate.

(camera anecoica)

toată încrederea mea o las în
ceva mai mare decât mine şi mai bun


ca şi cum ar fi un
spaţiu în jurul meu


în care mă aşez şi e
o lumină mică şi blândă şi caldă


sau e întuneric ca să mă simt safe
îmi închid ochii şi


îmi ascult
bătăile inimii


(într-o cameră anecoică, izolată total de lumea dinafară, cu pereţi groşi de beton şi cauciuc, o cameră în altă cameră într-o clădire specială, sunt două lucruri pe care le auzi. este un sunet înalt şi ascuţit, ca de clopoţei, şi unul surd. e circulaţia ta sangvină prin creier şi sistemul tău nervos. ele fac mereu ceva / sunt mereu în activitate şi asta e ceea ce se cheamă viaţă. sunetele astea sunt mereu cu tine şi nu există niciodată linişte şi nu există niciodată tăcere. tăcerea e altundeva, tăcerea e dincolo, tăcerea e cadrul pe care îl umplu sunetele astea şi ele nu sunt ale tale. nu sunt numai ale tale. sunt cu tine dar nu sunt ale tale. este altcineva, mai mare decât tine şi mai bun, are grijă de ele, are grijă de tine, are grijă ca ele să dureze.)


toată încrederea mea o las în
ceva mai mare decât mine şi mai bun


ca într-un loc cald în care
orice s-ar întâmpla nu te atinge


ca într-o cameră anecoică
nu ştiu cum să-ţi descriu asta


ştiu numai că acolo este dragoste multă
că numai acolo este dragoste şi


te deschizi încet
cum îşi deschid unii palmele şi le pun pe masă

(manusa)

cand strangi in brate pe cineva, mori un pic.


te lasi pe tine la o parte. ca pe o periuta uzata de dinti.


citeam undeva ca, atunci cand stai alaturi de cineva care moare, asezat langa patul lui, cand il tii de mana si-i vbesti pt ca el nu m poate vbi si se teme, citeam ca atunci parca l-ai conduce in moarte, ai lua moartea lui asupra ta.


m scria ca dupa aceea esti cumva condamnat sa traiesti numai in exteriorul tau.


imaginez asta ca un soi de manusa, care iti primeste mana in ea si care s-a deprins atat de tare cu mana ta, incat ceea ce ai spune ca e interiorul ei exista numai in relatie cu textura pielii tale.



stateam la o masa m multi si cineva a scris pe foaia din fata mea 'dialog despre cum nu ne m e frica cand vbm' -



primesti in tine cuvintele celuilalt si tot ce esti tu e numai o suprafata pe care ele pot sa se aseze.

(să te gândeşti la dragoste şi căldură)

mergeam pe stradă şi
ardeam afiş după afiş
flăcările erau altfel la foile simple / altfel la cele îmbibate cu cerneluri chimice / erau albastre verzi galbene


noaptea era o prezenţă caldă şi bună care te îmbrăţişează


s-au apropiat de mine 2 poliţişti
ziceau: ’hai cu noi la secţie’
ziceau: ’să ne spui cine eşti’
ziceau: ’să nu ne minţi’


eu spun numai adevărul, le-am spus, asta e toată etica mea, eu spun numai adevărul şi adevărul ne va face liberi pe toţi


m-au luat în cabinet. mi-au ars
barba cu aceeaşi brichetă cu care
ardeam afişele. mi-au scos şireturile şi
m-au închis în izolator. acolo era


numai un prag de piatră pe care
puteai să te întinzi.
de după gratii auzeam cum
râd în cabinet.


unul a ieşit şi a aruncat o petardă
aprinsă exact lângă mine. ’vrem
şi noi să sărbătorim’. petarda a
explodat – urechile mi-au ţiuit –


era întuneric şi rece în izolatorul ăla. era numai ţiuitul din urechi şi tăcerea avea un contur pe care puteai să-ţi treci vârfurile degetelor şi să te gândeşti la dragoste şi căldură