lui alex îi place să fie bolnav. când slăbeşte şi e palid, alex e frumos. alex fumează mult pt asta. nu mănâncă zile întregi şi stă nemişcat în fotoliu. îşi vorbeşte despre sine. vrea să se înveţe cum se poate accepta. ars amandi se ipsum. îşi stabileşte standarde şi, când le realizează, începe să se iubească, dar nu durează mult. niciodată n-a durat. alex o iubeşte pe c. alex o iubeşte pe a. alex îl iubeşte pe a. alex o iubeşte pe g. alex il iubeşte pe v. alex îi iubeşte pe toţi. alex nu se poate iubi. când se întâlneşte cu oamenii ăştia, alex construieşte între ei şi el un perete pe care îşi apasă palmele.când îl doare capul, alex respiră încet şi încearcă să vbească cu durerea. s-o convingă să-i dea drumul. lui alex îi place să facă asta - are un pretext să stea singur. când îl doare capul la facultate, alex se duce lângă geamul de pe palier, unde au făcut dragoste atunci v. şi a., se aşează pe pervaz, îşi sprijină picioarele de perete şi îşi împleteşte barba. cei care trec pe alături sunt numai umbrele pe care le lasă pe perete.
alex e senin şi le zâmbeşte tuturor. alex îi ascultă până la capăt şi dă din cap. alex se străduie să privească cu ochii lor. alex încearcă să empatizeze cu ei. e fericit când reuşeşte / zâmbetul i se accentuează atunci. alex se teme de oameni şi îi iubeşte. se ţine la distanţă / o distanţă care nu îndepărtează, dar stabileşte pur şi simplu o diferenţă. alex le dăruie tot ce poate. şi uită de asta. după ce dăruie nu-i mai aparţine nimic. alex se aşează în fotoliu şi îşi ţine respiraţia.
