Thursday, February 15, 2007

(nemiscat)

nicio soluţie concretă. orice mi se întâmplă
poate fi soluţie. pentru moment.
când mergeam în troleibus şi mă durea capul
de cădeam pe jos / aş fi vomitat dacă
fi mers m mult de un sfert de oră /
îmi ascultam muzica în căşti.

mă uitam pe fereastră.
îmi muşcam fularul. încercam să
prind privirea fetelor care
se uitau la mine. să caut milă acolo. toate
puteau să mă facă să mă simt m bine / pe moment /
aş fi putut încerca să mă mângâi. ar fi mers şi asta.

(gata)

am fost aici înainte
am fost aici mereu

(îmi ling buzele. am băut ceai înainte de asta. a rămas zahăr pe buze. asta e tot ce contează. mă duc acasă să dorm. mă duc acasă să mă încarc. acasă e bine)

Monday, February 12, 2007

(am asteptat)

la radioul din stanga
povestesc despre locuri in care
se face masaj pe marmura fierbinte

am imbratisat o data iarna
o statuie de marmura
doar ca sa vad cum e

am asteptat un sfert de ora

imi trag gluga peste frunte
imping respiratia afara din corp

Thursday, February 1, 2007

(nu-mi va spune)

când mă aşez pe scaun, îmi pun picior peste picior (pulpa dreaptă ascunsă după cea stângă, contorsionată aproape ca la yoga), îmi aplec corpul în faţă şi mă încordez. m. şi v. fac mişto de mine când mă văd aşa / complexat, speriat, ca şi cum aş vrea să mă ascund după genunchii pe care îi împing înainte şi capul care e la vreo 20 cm de ei. cântă o muzică patetică, de hippies întârziaţi cu 40 de ani, mi-am pus trip-hop-ul în căşti / zâmbesc cumva obosit, dar cald / mă uit la singurele 2 fete care m sunt în barul ăsta şi mă întreb dacă s-ar putea îndrăgosti de mine. ca de obicei, o să stau aici 2 ore, fără să spun nimic nimănui / fără să las pe cineva să se apropie, după aia o să plec şi s-ar putea să m vin aici, din când în când, să-i zâmbesc chelneriţei / dacă va fi aceeaşi / dacă-mi va zâmbi.

când stau mult în vreun bar
mi se adună tone de scrum pe reiaţi şi pulover
umplu masa întreagă de
chestii pe care le scot din geantă
statuete netsuke foi printate ieftin prin oraş
discuri amulete dăruite de prieteni
se învălmăşesc pe masă
îşi ocupă locul una alteia
nu mai am loc să-mi pun capul
nimeni nu-mi va
spune pe nume aici