(s-au aliniat)

tenisii lasa apa sa intre si, cand ajung pe o portiune uscata de asfalt, ma intorc repede sa-mi vad urmele. cand am trecut pe langa hotel, niste tipi la costum si cravata s-au aliniat sub ploaie in 5 randuri, dadeau din maini, schitau cativa pasi, se opreau. m-am asezat vizavi, m-am uitat o vreme si am pornit din nou prin baltoace.

(daca te uiti atent)

daca te uiti atent, ploaia se leaga in curbe in jurul lui, ca o spirala de adn. el se opreste numai la intersectii, ezita cateva momente, apoi tasneste intr-o directie, la intamplare, in orice directie, la intamplare, tasneste cu mersul lui egal, il vezi numai cum schimba brusc directia, de parca l-ar impinge incolo cineva, cine e acel cineva, se comporta de parca l-ar impinge cineva, dar nu vezi nicio urma a celuilalt.

(sa ma ia in stapanire)

nu m vreau nimic, m-am dus in parc, mi-am pus gluga pe cap, pahare goale de plastic langa mine si mucuri de tigari, inauntru ceea ce-mi spuneai tu despre dragoste se extinde si-mi ocupa inima si plamanii si oasele si respiratia mea se schimba, stau aplecat, cu ochii inchisi. ca si cum as astepta sa adormi langa mine. linistea asta sa curga inauntru : sa ma ia in stapanire : cum ma iau in stapanire cuvintele tale despre dragoste : dragoste multa.

(pt r.n., iarasi)

tristetea e ceva care se lipeste de tine, ca praful de haine
e ceva, un tic pe fata ta, care ti-o schimba ca a maniacilor de prin ospicii
tristetea e moartea, imi spunea cineva, si moartea poate sa mangaie si

somnul coboara peste tine ca o imbratisare
asa spunea ea si statea asezata langa mine ca o
haina pe care o scoti, o aranjezi pe canapea si vrei sa nu te mai misti