(m vechi 1)

ma uitam printr-un caiet de-al meu si am dat de niste chestii vechivechivechi, cu care nu stiam ce sa fac pt ca era ca si cum s-ar fi separat din proiectele mele de pe atunci. unele erau taiate, dar acum imi plac:) majoritatea la modul la care iti place sa citesti jurnalul altcuiva:) mi-am zis sa le postez aici, pe rand.



ne mutam de pe un pervaz pe altul, de fiecare data cand ne vedem vorbim altfel, in fiecare loc in care stam vorbim altfel, ca si cum corpurile noastre ar lua o alta forma. 'tu pastrezi ceva din tine?' 'tu ce ai pastra din tine?' 'pt cat timp?' este numai frica, frica imi zgarie uneori pielea pe dinauntru si vbesc de parca as pune punct dupa fiecare cuvant si umerii mei sunt incordati.



cum ai lua un dar mic de la cineva, l-ai pune in geanta si ai sti intotdeauna cine ti l-a dat si cand. se aud pasi pe scarile de la faculta. scarile sunt fatuite cu marmura si niste bucati s-au spart si au cazut toti anii astia cat umbla lumea pe ele. cand fac ceva, nu ma pot uita dintr-o parte. sa-ti povestesc despre ce as face eu. sa le iau la rand. pe toate.

(camera anecoica)

toată încrederea mea o las în
ceva mai mare decât mine şi mai bun


ca şi cum ar fi un
spaţiu în jurul meu


în care mă aşez şi e
o lumină mică şi blândă şi caldă


sau e întuneric ca să mă simt safe
îmi închid ochii şi


îmi ascult
bătăile inimii


(într-o cameră anecoică, izolată total de lumea dinafară, cu pereţi groşi de beton şi cauciuc, o cameră în altă cameră într-o clădire specială, sunt două lucruri pe care le auzi. este un sunet înalt şi ascuţit, ca de clopoţei, şi unul surd. e circulaţia ta sangvină prin creier şi sistemul tău nervos. ele fac mereu ceva / sunt mereu în activitate şi asta e ceea ce se cheamă viaţă. sunetele astea sunt mereu cu tine şi nu există niciodată linişte şi nu există niciodată tăcere. tăcerea e altundeva, tăcerea e dincolo, tăcerea e cadrul pe care îl umplu sunetele astea şi ele nu sunt ale tale. nu sunt numai ale tale. sunt cu tine dar nu sunt ale tale. este altcineva, mai mare decât tine şi mai bun, are grijă de ele, are grijă de tine, are grijă ca ele să dureze.)


toată încrederea mea o las în
ceva mai mare decât mine şi mai bun


ca într-un loc cald în care
orice s-ar întâmpla nu te atinge


ca într-o cameră anecoică
nu ştiu cum să-ţi descriu asta


ştiu numai că acolo este dragoste multă
că numai acolo este dragoste şi


te deschizi încet
cum îşi deschid unii palmele şi le pun pe masă