(numai pentru mine)

vreau să faci ceva numai pentru mine –


să dansezi cu mişcările tale dezarticulate sau


să şopteşti –


când se întâlnesc cu oamenii care le plac, unii pun întrebări multe sau vorbesc despre ei, ca să impresioneze – eu nu voi spune nimic – îmi voi suge limba – îmi voi trece ace prin piele – pentru tine – un fir care trece prin pielea mea şi
toate găurile se infectează –


voi sta nemişcat, cu mâinile pe genunchi, palmele deschise, ca un căuş –





îi aduni în inima ta, înainte de somn – eu, când fac asta, stau în genunchi – fiecare, în inima ta, cum i-ai pune palmele pe creştet – i-ai lipi fruntea de umărul tău – ţi-ai ţine respiraţia – eu, când fac asta, stau în genunchi –





alegi darurile – o brăţară merge pentru cineva, un parfum pentru altul, pentru tine nu alegi nimic, pentru tine alege altcineva, pentru tine răspunde altcineva – felul ăsta de a asculta a fost inventat special pentru mine – felul ăsta de a fi aproape, special pentru mine –





un fel de a vorbi – cu pauze lungi, tăcerea cea mai importantă – uneori cu ochii închişi – o căldură care se extinde. spunea că, uneori, când vorbeşte cu cineva, faţă în faţă, fără să se atingă, cuvintele ies de la ea din inimă şi intră în inima celuilalt – alteori se adună între ei, ca un perete –





imaginez un fel de a vorbi – când sunt mai mult de 3, spunea ea, îşi face loc între voi un alt limbaj, limbajul pe care îl foloseşti pentru public – un fel de a vorbi în care, doi sau trei, staţi împreună, aşezaţi undeva, daţi din cap, în acelaşi ritm, căldura dintre voi are un contur pe care poţi să-ţi treci vârfurile degetelor, pe care puteţi să vă treceţi vârfurile degetelor –

(m vechi 1)

ma uitam printr-un caiet de-al meu si am dat de niste chestii vechivechivechi, cu care nu stiam ce sa fac pt ca era ca si cum s-ar fi separat din proiectele mele de pe atunci. unele erau taiate, dar acum imi plac:) majoritatea la modul la care iti place sa citesti jurnalul altcuiva:) mi-am zis sa le postez aici, pe rand.



ne mutam de pe un pervaz pe altul, de fiecare data cand ne vedem vorbim altfel, in fiecare loc in care stam vorbim altfel, ca si cum corpurile noastre ar lua o alta forma. 'tu pastrezi ceva din tine?' 'tu ce ai pastra din tine?' 'pt cat timp?' este numai frica, frica imi zgarie uneori pielea pe dinauntru si vbesc de parca as pune punct dupa fiecare cuvant si umerii mei sunt incordati.



cum ai lua un dar mic de la cineva, l-ai pune in geanta si ai sti intotdeauna cine ti l-a dat si cand. se aud pasi pe scarile de la faculta. scarile sunt fatuite cu marmura si niste bucati s-au spart si au cazut toti anii astia cat umbla lumea pe ele. cand fac ceva, nu ma pot uita dintr-o parte. sa-ti povestesc despre ce as face eu. sa le iau la rand. pe toate.

(camera anecoica)

toată încrederea mea o las în
ceva mai mare decât mine şi mai bun


ca şi cum ar fi un
spaţiu în jurul meu


în care mă aşez şi e
o lumină mică şi blândă şi caldă


sau e întuneric ca să mă simt safe
îmi închid ochii şi


îmi ascult
bătăile inimii


(într-o cameră anecoică, izolată total de lumea dinafară, cu pereţi groşi de beton şi cauciuc, o cameră în altă cameră într-o clădire specială, sunt două lucruri pe care le auzi. este un sunet înalt şi ascuţit, ca de clopoţei, şi unul surd. e circulaţia ta sangvină prin creier şi sistemul tău nervos. ele fac mereu ceva / sunt mereu în activitate şi asta e ceea ce se cheamă viaţă. sunetele astea sunt mereu cu tine şi nu există niciodată linişte şi nu există niciodată tăcere. tăcerea e altundeva, tăcerea e dincolo, tăcerea e cadrul pe care îl umplu sunetele astea şi ele nu sunt ale tale. nu sunt numai ale tale. sunt cu tine dar nu sunt ale tale. este altcineva, mai mare decât tine şi mai bun, are grijă de ele, are grijă de tine, are grijă ca ele să dureze.)


toată încrederea mea o las în
ceva mai mare decât mine şi mai bun


ca într-un loc cald în care
orice s-ar întâmpla nu te atinge


ca într-o cameră anecoică
nu ştiu cum să-ţi descriu asta


ştiu numai că acolo este dragoste multă
că numai acolo este dragoste şi


te deschizi încet
cum îşi deschid unii palmele şi le pun pe masă

(manusa)

cand strangi in brate pe cineva, mori un pic.


te lasi pe tine la o parte. ca pe o periuta uzata de dinti.


citeam undeva ca, atunci cand stai alaturi de cineva care moare, asezat langa patul lui, cand il tii de mana si-i vbesti pt ca el nu m poate vbi si se teme, citeam ca atunci parca l-ai conduce in moarte, ai lua moartea lui asupra ta.


m scria ca dupa aceea esti cumva condamnat sa traiesti numai in exteriorul tau.


imaginez asta ca un soi de manusa, care iti primeste mana in ea si care s-a deprins atat de tare cu mana ta, incat ceea ce ai spune ca e interiorul ei exista numai in relatie cu textura pielii tale.



stateam la o masa m multi si cineva a scris pe foaia din fata mea 'dialog despre cum nu ne m e frica cand vbm' -



primesti in tine cuvintele celuilalt si tot ce esti tu e numai o suprafata pe care ele pot sa se aseze.

(să te gândeşti la dragoste şi căldură)

mergeam pe stradă şi
ardeam afiş după afiş
flăcările erau altfel la foile simple / altfel la cele îmbibate cu cerneluri chimice / erau albastre verzi galbene


noaptea era o prezenţă caldă şi bună care te îmbrăţişează


s-au apropiat de mine 2 poliţişti
ziceau: ’hai cu noi la secţie’
ziceau: ’să ne spui cine eşti’
ziceau: ’să nu ne minţi’


eu spun numai adevărul, le-am spus, asta e toată etica mea, eu spun numai adevărul şi adevărul ne va face liberi pe toţi


m-au luat în cabinet. mi-au ars
barba cu aceeaşi brichetă cu care
ardeam afişele. mi-au scos şireturile şi
m-au închis în izolator. acolo era


numai un prag de piatră pe care
puteai să te întinzi.
de după gratii auzeam cum
râd în cabinet.


unul a ieşit şi a aruncat o petardă
aprinsă exact lângă mine. ’vrem
şi noi să sărbătorim’. petarda a
explodat – urechile mi-au ţiuit –


era întuneric şi rece în izolatorul ăla. era numai ţiuitul din urechi şi tăcerea avea un contur pe care puteai să-ţi treci vârfurile degetelor şi să te gândeşti la dragoste şi căldură

(ascult)

imi indrept spatele / imi pun
mainile in poala
uneori imi
inclin putin capul / uneori dau
necontrolat din cap

ascult atent si incordat
ca si cum
numai asta ma tine

ascult atent si incordat
imi strang buzele



lumea imi spune despre cum s-a indragostit si acum invata sa astepte. despre dragostea asta care ocupa totul inauntrul lor. despre cum nu stie sa se contrloeze si exploadeaza inspre inauntru. despre cicatricile pe care si le fac. daca merita sa aiba un copil acum sau m tarziu. despre cum se inalta pereti cand vb cu cineva. imi strang buzele si ascult m departe. nu pot da niciodata sfaturi si, cand ii judec, ma taie ceva pe dinauntru ca o lama. asa ca ascult m departe. fara sa fac nimic altceva. ascult m departe ca sa nu am o viata a mea. sa traiesc toate impreuna cu ei.

(curte)

am intrat azi într-o curte cum nu
credeam că poate fi vreuna downtown --
era

liniştea care se
lipeşte de tine când stai mult undeva cu uşa închisă şi
când ieşi

lucrurile te izbesc peste faţă –
am intrat azi într-o curte şi ar fi
fost aşa de cald şi frumos dacă erai şi tu

acolo –
m-am trântit într-un morman de frunze galbene şi
ar fi fost aşa de frumos dacă erai şi tu acolo –

era ca într-un local plin de fum – cu
oameni frumoşi care se
apleacă unul spre celălalt şi

eu stau undeva pe margine – zâmbesc –
vreau ca liniştea asta să fie pt tine –
eu stau undeva pe margine – zâmbesc –

m-am trântit într-un morman de frunze
eram îmbrăcat în blugii mei rupţi şi
într-un pulovăr vişiniu – mi-am dat fularul într-o parte

curtea era ca o casă părăsită în care se poate întâmpla orice
nu se auzea nimeni
aş fi putut cânta în liniştea aia –

ca într-un bar plin de fum în care nu se
aude nimic şi poţi spune
orice vrei –



pe drum înapoi, maşinile huruie, lumea care trece pe alături îşi trage glugile peste faţă / primii oameni cu mănuşi de toamna asta / umerii le sunt aduşi în faţă / cu cât e m frig, cu atât m repede umblă oamenii pe stradă / am trecut pe lângă nişte clădiri acoperite cu sticlă mată / reflecţia mea părea f iritată şi stresată / am râs / mi-am scos frunzele lipite de fular / lumea nu m stă la colţuri de stradă să vb / lumea e grăbită şi agitată –

am intrat într-un bar / a tb să stau cu primul cunoscut care s-a apropiat de mine acolo / dădeam din cap a 'da' şi cuvintele lui mă înveleau în dragoste multă / iubeşti lumea care te ascultă / aş fi vrut să dansez cu el / să-l îmbrăţişez şi să ne luăm în serios –

e ca atunci când intri brusc de afară într-o clădire întunecată şi mergi pe culoar / pete albicioase pe ochi şi niciun contur clar / pluteşti / ca o pungă prin aer, în deptul etajului 2, printre crengi, deasupra copacilor –