(curte)

am intrat azi într-o curte cum nu
credeam că poate fi vreuna downtown --
era

liniştea care se
lipeşte de tine când stai mult undeva cu uşa închisă şi
când ieşi

lucrurile te izbesc peste faţă –
am intrat azi într-o curte şi ar fi
fost aşa de cald şi frumos dacă erai şi tu

acolo –
m-am trântit într-un morman de frunze galbene şi
ar fi fost aşa de frumos dacă erai şi tu acolo –

era ca într-un local plin de fum – cu
oameni frumoşi care se
apleacă unul spre celălalt şi

eu stau undeva pe margine – zâmbesc –
vreau ca liniştea asta să fie pt tine –
eu stau undeva pe margine – zâmbesc –

m-am trântit într-un morman de frunze
eram îmbrăcat în blugii mei rupţi şi
într-un pulovăr vişiniu – mi-am dat fularul într-o parte

curtea era ca o casă părăsită în care se poate întâmpla orice
nu se auzea nimeni
aş fi putut cânta în liniştea aia –

ca într-un bar plin de fum în care nu se
aude nimic şi poţi spune
orice vrei –



pe drum înapoi, maşinile huruie, lumea care trece pe alături îşi trage glugile peste faţă / primii oameni cu mănuşi de toamna asta / umerii le sunt aduşi în faţă / cu cât e m frig, cu atât m repede umblă oamenii pe stradă / am trecut pe lângă nişte clădiri acoperite cu sticlă mată / reflecţia mea părea f iritată şi stresată / am râs / mi-am scos frunzele lipite de fular / lumea nu m stă la colţuri de stradă să vb / lumea e grăbită şi agitată –

am intrat într-un bar / a tb să stau cu primul cunoscut care s-a apropiat de mine acolo / dădeam din cap a 'da' şi cuvintele lui mă înveleau în dragoste multă / iubeşti lumea care te ascultă / aş fi vrut să dansez cu el / să-l îmbrăţişez şi să ne luăm în serios –

e ca atunci când intri brusc de afară într-o clădire întunecată şi mergi pe culoar / pete albicioase pe ochi şi niciun contur clar / pluteşti / ca o pungă prin aer, în deptul etajului 2, printre crengi, deasupra copacilor –