scrumiera pe masă. ceaşca de cafea am lăsat-o alături.
când lumea se uită la mine mă fac mic.
mă ghemuiesc pe canapeaua din bar. mă întorc cu spatele la ei.
când mă atingi atingerea e pe
corpul meu dar departe. beaturile bubuie în urechi.
gustul moale al cafelei îmi mângâie gâtul răcit.
tarotul lui alex spunea să
merg înăuntru. să mor câte puţin. să mă
transform în cel care aş vrea să fiu. pe naiba.
în momentele în care nu e nimeni alături încep să tremur.
când lumea se uită insistent la mine încep să tremur.
mă fac mic. mă ghemuiesc.
îmi amintesc cu mai mult drag de
cei care sunt departe decât de cei cu care
mă întâlnesc zi de zi. cred că
trebuie să stau mai mult acasă. să dorm.
să nu văd pe nimeni. să-mi dau seama
de cine mă pot apropia acum.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
îmi amintesc cu mai mult drag de
cei care sunt departe decât de cei cu care
mă întâlnesc zi de zi.
e frumos.
bai alex, scrii ca o pizda. parca esti oana nin.
tu te consideri o Persoana Fizica?
mai, adi, scapam de falocentrism asa, nu?;;)
si important pt mine e cum ma consideri tu, nu ceea ce cred eu ca sunt. si chiar ma intereseaza pe bune ce crezi tu. acusi m postez ceva, special pt tine:)
Post a Comment