(nu-mi va spune)

când mă aşez pe scaun, îmi pun picior peste picior (pulpa dreaptă ascunsă după cea stângă, contorsionată aproape ca la yoga), îmi aplec corpul în faţă şi mă încordez. m. şi v. fac mişto de mine când mă văd aşa / complexat, speriat, ca şi cum aş vrea să mă ascund după genunchii pe care îi împing înainte şi capul care e la vreo 20 cm de ei. cântă o muzică patetică, de hippies întârziaţi cu 40 de ani, mi-am pus trip-hop-ul în căşti / zâmbesc cumva obosit, dar cald / mă uit la singurele 2 fete care m sunt în barul ăsta şi mă întreb dacă s-ar putea îndrăgosti de mine. ca de obicei, o să stau aici 2 ore, fără să spun nimic nimănui / fără să las pe cineva să se apropie, după aia o să plec şi s-ar putea să m vin aici, din când în când, să-i zâmbesc chelneriţei / dacă va fi aceeaşi / dacă-mi va zâmbi.

când stau mult în vreun bar
mi se adună tone de scrum pe reiaţi şi pulover
umplu masa întreagă de
chestii pe care le scot din geantă
statuete netsuke foi printate ieftin prin oraş
discuri amulete dăruite de prieteni
se învălmăşesc pe masă
îşi ocupă locul una alteia
nu mai am loc să-mi pun capul
nimeni nu-mi va
spune pe nume aici