(prezentare, kinda)

ma cheama alex. am 21 de ani. saptamana asta mi-am pus txtl pe care le credeam bune intr-un singur doc word si stau si-mi imaginez ca se articuleaza un volum din ele. nu stiu. si nici nu stiu daca vreau sa-l public. cred ca o sa fac inca un blog pe care o sa-l postez in intregime. daca o sa le m cred bune peste 2 luni. le-am trm la cativa oameni la care tin, as m vrea sa le trm la alti cativa oameni la care tin, dar ma tem. nu stiu de ce.

ascult portishead si bjork si massive si laika. asta am acum cu mine pe player. mi-e lene sa fac orice. vreau sa stau acasa mult timp. singur. sa am un laptop in care sa ma uit la chestii. sa scriu poeme lungi si frumoase si calme despre cum e sa stai acasa si sa-ti imaginezi lucruri. si sa le traiesti ca filme in capul tau. vreau sa vb cu lumea numai cand vreau sa vb cu lumea. sa ma invat sa tac mult. sa nu m caut nimic.

sunt perioade in care cred ca sunt ok si vreau sa ma imprietenesc cu mine. dar dureaza putin. si nu stiu daca sunt ok atunci. sunt altele in care par f emo. si ma enervez pe mine, dar asta e si m emo. asa ca ma opresc din asta. sau incerc, in orice caz.

(am fost aici inainte / am fost aici mereu)

1) tenişii uzi îmi strâng piciorul. mă
sufocam acasă. pereţii îmi prindeau
corpul. ca o menghină. am ajuns

să lovesc cu pumnii în ei. până la sânge. deşi
tot ce visez e să stau acasă cu săptămânile.
să dorm. să beau cafea. să citesc.
să nu fac nimic.

îmi scot mala de pe încheietura stângă
mi-o trec printre degete.

2) mi-am dat ultimii bani pe
‘voinţa de putere’ şi pe nişte
căşti noi pentru walkman

le-am luat pe cele mai ieftine

nu se aude aproape nimic în ele şi

trebuie să caut un loc cât mai
liniştit acum

3) m-am îmbrăcat în
hainele din liceu
un pulovăr rupt
ca al lui kc
blugi evazaţi
tenişi cu talpa spartă

când mă aşez pe jos
praful se lipeşte de hainele mele
cineva să se lipească de mine aşa

(bar)

o tipă stă aşezată şi face baloane de săpun. un skin se apropie de ea. ia o halbă de bere. i-o trânteşte în faţă. plină de sânge. berea îmbibată cu sângele care curge din arcada spartă. lumea îşi bea m departe berile şi cafelele. ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

(flaut)

cand cant la flaut pe strada e
un spatiu sonor in jurul meu

:

let go
la toate
vibrez in ritmul
blocurilor si oamenilor care
trec pe alaturi

acasa nu reusesc niciodata
asta

(perete)

merg inspre casa. acolo pot sa ma asez in fata unui perete alb. sa astept pana-mi va zambi. sa-mi lipesc fruntea de el. cum mi-as lipi-o daca ar fi cineva de care sa vreau sa ma apropii. merg inspre casa. inaintez incet pe asfaltul ud. mainile in buzunare. buzele cusute. genunchii imi tremura. as lesina daca m-ar atinge cineva.

(durerea)

durerea se misca pe corpul meu. ca un tatuaj viu. uneori e durerea de cap. cea care dureaza jumatate de zi. si trebuie sa stau nemiscat. sa vb cu ea. alteori e durerea de ochi. cea care seamana cu un corp strain. care se baga inauntru. incet. ca si cum ar avea o vointa a ei.

(să stau mai mult acasă)

scrumiera pe masă. ceaşca de cafea am lăsat-o alături.
când lumea se uită la mine mă fac mic.
mă ghemuiesc pe canapeaua din bar. mă întorc cu spatele la ei.

când mă atingi atingerea e pe
corpul meu dar departe. beaturile bubuie în urechi.
gustul moale al cafelei îmi mângâie gâtul răcit.

tarotul lui alex spunea să
merg înăuntru. să mor câte puţin. să mă
transform în cel care aş vrea să fiu. pe naiba.

în momentele în care nu e nimeni alături încep să tremur.
când lumea se uită insistent la mine încep să tremur.
mă fac mic. mă ghemuiesc.

îmi amintesc cu mai mult drag de
cei care sunt departe decât de cei cu care
mă întâlnesc zi de zi. cred că

trebuie să stau mai mult acasă. să dorm.
să nu văd pe nimeni. să-mi dau seama
de cine mă pot apropia acum.